Valentin Mircea,
pentru Marketwatch.ro

Evoluția de până acum a serviciilor de comunicații mobile din România poate fi definită drept un succes iar infrastructura de comunicații este, în linii mari, la nivelul celei existente în multe țări mai dezvoltate economic decât țara noastră. Comparativ, dacă aceleași investiții și aceeași dezvoltare ar fi avut loc și în sectorul infrastructurii rutiere, de exemplu, rețeaua extinsă de autostrăzi de care vorbim și pe care ne-o dorim atât, ar fi fost deja o realitate.

Paradoxal, riscurile care privesc pe viitor acest sector al economiei, pornesc tocmai de la situația aparent bună din prezent. Am spus ”aparentă” întrucât în comunicațiile electronice o tehnologie avansată este rapid depășită de o altă tehnologie și mai avansată. Sectorul comunicațiilor electronice este cel în care a fost creată sintagma ”tehnologie care sparge tiparele” (disruptive technology) și în care procesul de înnoire și inovare rămâne ridicat. Dinamica tehnologică se suprapune, în același timp, cu o piață ajunsă la maturitate iar cei mai mulți dintre operatorii economici care au adus noile tehnologii și, odată, cu ele, au depus un efort investițional considerabil, ar dori, poate să își mai tragă suflul și să se bucure de perspectiva care se arată de pe culmile succesului. Piața însă, ca de obicei, vrea mai mult, mai bine și mai ieftin, trei deziderate greu de împăcat într-o piață matură.

Telefonia mobilă este cea care este supusă celor mai mari provocări: ”regina” pieței de comunicații electronice a devenit o furnitură uzuală, aproape o necesitate și cu toate că este încă principala sursă de venit a operatorilor din domeniu, nu mai este și principalul motor de creștere. Atuurile sale sunt un apetit indiscutabil al românilor pentru a vorbi, inclusiv la distanță, și rata de penetrare care este binișor deasupra nivelului de 100% (ceea ce, în termeni reali, nu înseamnă că orice român are în prezent un telefon mobil). Provocările vin din dezvoltarea accentuată a gustului pentru comunicații pe rețele sociale și din apariția unor noi tehnologii, care obligă operatorii să facă în permanență investiții mari în rețelele lor. Este greu să spui, ca operator de telefonie mobilă, că nu investești în rețele de tip 4G (și chiar 5G, cu toate variantele intermediare), cu toate că efortul financiar nu este încă justificat de o reală și solidă cerere din partea consumatorilor. În mare parte, investițiile în noi tehnologii sunt un pariu riscant cu viitorul și dacă astfel de investiții se fac doar pentru că tehnologia respectivă este disponibilă și așa dă bine, rezultatul poate fi asemănător celui al cursei înarmărilor între state, în a doua jumătate a secolului XX. O extindere graduală a ariei de acoperire a noilor tehnologii, odată cu creșterea cererii pentru acestea, poate fi o variantă mai fezabilă, având în vedere că operatorii de telefonie mobilă sunt întreprinderi private și trebuie să fie atenți la balanța dintre venituri și cheltuieli. O dovadă în acest sens vine chiar din piață, unde operatorul cu cea mai mare creștere a numărului de utilizatori în 2014 este Digi (RCS&RDS) a cărui rețea se dezvoltă în categoria GSM/3G. Succesul RCS&RDS, odată ce acesta a depășit obstacolul ariei reduse de acoperire, arată că, în continuare, consumatorii români sunt sensibili la preț. Desigur, este devreme să tragem și alte concluzii – atractivitatea RCS&RDS nu va pune în pericol, pe termen scurt și mediu, poziția liderilor pieței.

Pe termen mai lung, supremația acestora este în pericol, în vreme ce Telekom și RCS&RDS sunt, cel puțin teoretic, în avantaj, datorită capacității de a pune la dispoziție servicii integrate.

Adoptarea unor tehnologii cum este LTE este mai utilă pentru alte servicii, care aduc astăzi beneficii nete mai mari, așa cum sunt serviciile de transmisii de date. Despre accesul la internet vom vorbi însă mai jos. 

În condițiile în care serviciile de voce sunt un produs standard, pe care consumatorii nu sunt dispuși să cheltuiască sume suplimentare, scăderea ARPU, unitatea de măsură a profitabilității în industria comunicațiilor, este firească și trebuie contrabalansată cu noi servicii, cu valoare adăugată, dezvoltate pe baza aceleiași infrastructuri. Operatorii de telefonie mobilă au crescut și s-au dezvoltat pe seama economiilor de scară realizate. Acum este momentul să cunoască și cealaltă latură a avantajelor specifice economiei secolului XXI: economia de scop. În aceste condiții, indicatorul ARPU însuși este inadecvat și ar trebui abandonat în favoarea unor indicatori care să arate profitabilitatea și potențialul multiplelor servicii care fac parte din ofertă: prin formula sa simplă, ARPU este un indicator care oferă cifre corecte doar în situația în care compania oferă un serviciu principal cu pondere însemnată în totalul veniturilor realizate. 

În același timp, operatorii trebuie să reducă pe mai departe costurile de realizare și operare a rețelei, astfel încât volumul uriaș de investiții impus de adoptarea de noi tehnologii să fie suportabil. Un prim pas în acest sens a fost realizat în 2014, prin acordul de partajare a unor elemente de rețea, încheiat între Orange și Vodafone și care este destinat în principal realizării noilor rețele de telefonie mobilă de tip 4G. În 2015 ar trebui să vedem primele rezultate ale partajării asupra costurilor celor doi operatori și, de asemenea, este posibilă alăturarea și altor operatori la acest acord care este, de principiu, deschis tuturor celor din piață. Existența simultană a mai multor rețele fizice, concurente între ele, este, din păcate greu de susținut, chiar dacă ar fi fost de dorit din punctul de vedere al concurenței pe piață. Într-un viitor nu prea îndepărtat, separarea activităților de realizare și operare a majorității elementelor de rețea (”tower companies”) de activitățile comerciale devine posibilă.

În ceea ce privește accesul la internet, avem vechile provocări: asigurarea accesului consumatorilor la internet, pe orice suport, fix sau mobil, la viteză și calitate constantă și investițiile care trebuie realizate în acest scop.

Chiar dacă din ce în ce mai mulți dintre noi utilizăm internetul pe unde radio, în realitate infrastructură fixă rămâne de maximă importanță. Până la telefonul nostru mobil sau până la rețelele wireless din birouri, locuințe și locuri publice fluxul de comunicații electronice vine cale lungă pe fibră fixă (chiar și releele rețelei de telefonie mobilă sunt legate adesea între ele de cabluri fixe) iar modalitatea în care accesul la internet ne este disponibil reprezintă doar ”last mile”. Or, în această privință, liderii pieței de comunicații mobile din România – Orange și Vodafone – trăiesc în continuare într-o lume în care cei mai mari deținători de infrastructură fixă nu sunt ei, ci ”urmăritorii” – Telekom și RCS&RDS. Aceștia din urmă se află în poziția ca rețelele fixe pe care le-au moștenit și dezvoltat (Telekom), respectiv dezvoltat (RCS&RDS) să fie activul cel mai important pentru piața de telecomunicații, din perspectiva evoluțiilor din anii următori. Orange și Vodafone și-au concentrat în trecut eforturile pe rețelele mobile – cu rezultate lăudabile – dar au neglijat infrastructura fixă și acum este cam târziu să mai recupereze. Orange și Vodafone vor trebui să cumpere companii care dețin structură de acces fixă iar potențialele ținte nu sunt numeroase. Consecința: prețurile pentru o achiziție sunt mari, ceea ce determină liderii pieței să amâne cât mai mult acest moment inevitabil. Desigur, marii operatori caută și soluții alternative dar nici aici gama de posibilități nu cuprinde mai mult decât dou-trei soluții parțiale. 

Dincolo de provocările ”clasice” serviciile de acces la internet sunt supuse și altor provocări, în ton cu frământările la nivel mondial și european: ”neutralitatea” accesului la internet, respectarea confidențialității (”privacy”) și introducerea de controale și acces pentru autoritățile publice cu atribuții de securitate (prevederi de tipul ”Big Brother”, care se află pe agenda publică și la noi).

În sinteză la cele de mai sus, anul 2015 va aduce evoluții interesante, reașezări dar, deocamdată, nu cred că vor fi schimbări spectaculoase, cu excepția achiziției unui operator important de infrastructură de acces la internet și de cablu TV de către un operator de telefonie mobilă. 

Schimbările vor fi chiar mai mici în alte zone ale pieței de comunicații electronice. Dacă am include aici, de exemplu, introducerea de la 17 iunie 2015 a televiziunii digitale terestre, opinia mea este că impactul asupra radiodifuzorilor (posturile TV) sau asupra ”cabliștilor” va fi nesemnificativ. De aceea nici nu am acordat un spațiu mai larg acestui eveniment, altminteri important în istoria de cel puțin 60 de ani a transmisiunilor pe unde radio din România – transmisiuni analogice TV există încă din 1937, la nivel de experiment, primul emițător a fost lansat în 1953 iar emisiunile regulate au început în 1955. În ciuda aparentei facilități, televiziunea digitală terestră nu dispune încă de un model de afaceri sustenabil, care să destabilizeze cablul TV sau DTH-ul.

Dincolo de modelul unic al RCS & RDS, piaţa televiziunilor se confruntă cu câteva mări probleme:
1. Scăderea accentuată volumelor de publicitate, cauzata atât de criză economică, cât şi de emergenţă şi afirmarea tot mai mare a mediilor de promovare on-line.
Acest fenomen este comun majorității statelor lumii, dar are un impact deosebit în România, având în vedere numărul mare de posturi TV între care se împarte ”plăcinta” publicităţii. Încercările de rezolvare ale acestei probleme, prin instrumente legislative care intervin brutal în relaţii pur private, între televiziuni şi clienţii care generează publicitate (OUG 25/2013) nu au făcut decât să înrăutăţească situaţia. Există cu siguranţă în rândul radiodifuzorilor o desprindere de realitatea din prezent, în care televiziunile nu mai sunt singurul canal de comunicare directă cu consumatorii şi nici măcar cel mai important canal de comunicare pentru segmente întregi de populaţie.
2. Concurența venită din partea mediului on-line și a formatelor de tip Video-on-Demand (VOD) și neadaptarea televiziunilor la tehnologia şi comportamentul actual al consumatorilor.
Televiziunile din România sunt, în marea lor majoritate, blocate în modelul de afaceri de la începutul anilor 1990: pachete de programe de calităţi foarte diferite (un fenomen marcant chiar la liderii pieţei), care nu oferă consumatorilor posibilitatea de a alege doar ceea ce doresc să vadă. Implementarea programelor HD este în urma multor țări europene și nu a mai avansat deloc în ultimii ani, din motive care țin atât de necesarul de investiții, cât și de dependența excesivă de rețelele de cablu și de posibilitățile tehnice oferite de acestea. Nu în ultimul rând, televiziunile nu au reușit decât în foarte puține cazuri să asigure receptarea lor pe orice platformă (TV Anywhere), ci au rămas în marea majoritate dependente de punctele fixe de distribuție a programelor lor, așa cum sunt clasicele televizoare. Problema este însă că în fața acestor aparate este din ce în ce mai puțină lume, din ce în ce mai puțin timp.
3. Dependența accentuată de infrastructuri de distribuție către consumatori pe care televiziunile nu le controlează și lipsa unor alternative numeroase la acestea.
Se știe că România este o țară foarte ”cablată”, dar această realitate, rod al anilor 1990 este mai degrabă o vulnerabilitate a posturilor TV. Având în vedere şi incapacitatea de a se adresa consumatorilor de pe orice platformă (televizor, computer, tableta, telefon mobil etc), actuala stare de lucruri face posturile TV captive ale rețelelor de cablu. La rândul lor rețelele de cablu arată un peisaj complet schimbat decât cel al anilor 1990: în loc de mii de rețele mici locale, cu care televiziunile negociau cel mai adesea de pe o poziție superioară, acum au de-a face cu 3 mari companii de cablu și din ce în ce mai puțini cabliști mici. Companiile de cablu au, în aceste condiții, o poziție de negociere net superioară și, ca o dovadă a inteligenței lor de piață și a faptului că au sesizat corect tendințele în comunicare și retransmisie, sunt și stăpânele rețelelor de acces la internet și au și propriile posturi TV. Prevederi construite în perioada de pionierat, de genul obligației de ”must-carry” din art.82 al Legii audiovizualului nu mai sunt utile, și deși oferă o aparentă protecție, nu mai sunt utile, în condițiile în care opresc radiodifuzorii să negocieze contracte comerciale cu cabliștii. În plus, obligația must-carry este absurd de extinsă și nu permite selecția ”naturală” între posturile de succes și cele anodine, astfel că ”plăcinta” publicității continuă să se împartă între același număr foarte mare de posturi TV.

În condițiile în care câțiva coloși din industria de cablu controlează atât retransmisia către clasicele televizoare, cât și infrastructura de acces la mare parte a accesului pe dispozitive mobile, singura alternativă pentru posturile TV era emisia digitală terestră.

Cu câteva luni înainte de data limită la care aceasta ar trebui lansată, emisia digitală terestră este însă un fiasco, în sensul că vom ajunge la data de 17 iunie 2015 fără a avea infrastructura necesară pentru a lansa acest canal alternativ. Emisia digitală terestră presupune și un model de afaceri distinct de cel folosit de televiziunile noastre, ”blocate în proiect”, ceea ce explică faptul că acestea nu văd emisia terestră ca pe o alternativă și nu s-au agitat pentru a determina pornirea acesteia.

Despre ce este vorba?
La 17 iunie 2015 România este obligată de o convenție internațională, la care a aderat prin lege, încă din 2009, să oprească emisia analogică a televiziunii pe unde radio, fără a avea nimic cu care să înlocuiască aceasă emisie. În cele ce urmează voi arăta, succint, cum s-a ajuns la situația absurdă din prezent.

În 2006, în cadrul Regional Radiocommunications Conference, organizată de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, s-a decis tranziția de la emisia analogică terestră la cea digitală terestră a programelor de televiziune, iar țările din Europa, Africa, Orientul Mijlociu, precum și Iranul au semnat Acordul Geneva (planul RRC-06) prin care a fost adoptat un nou plan de frecvențe pentru toate statele semnatare, plan care l-a înlocuit pe cel de transmisie în sistem analogic.

Planul adoptat atunci stabilește utilizarea benzilor de transmisie VHF 174 – 230 MHz și benzilor UHF 470 – 862 MHz pentru televiziunea digitală. Aceste benzi sunt în prezent alocate în România pentru servicii de transmisie a programelor TV terestre în format analogic și pentru aplicații speciale (benzile 790 – 862 MHz).

Decizia de a înlocui transmisia analogică terestră cu cea digitală terestră și nu cu altă tehnologie s-a luat pentru că, dintre cele trei medii de transmisie (terestru, cablu și satelit), doar transmisia terestră și cea prin satelit sunt potrivite pentru a oferi acces tuturor locuitorilor unei țări la servicii de televiziune, conectarea cu cablu a zonelor rurale izolate presupunând costuri mari. De asemenea, s-a ținut cont și de faptul că transmiterea programelor publice naționale, cât și a celor regionale de interes general, trebuie să fie gratuită. Televiziunea digitală terestră este singura soluție care poate îndeplini ambele cerințe, tehnicile de compresie utilizate permițând folosirea eficientă a spectrului radio în condițiile în care calitatea transmisiei se păstrează sau chiar crește semnificativ. Nu în ultimul rând, formatul digital permite inclusiv vizionarea programelor VOD.

În Europa, tranziția la televiziunea digitală terestră a început, în unele cazuri, încă înainte de Convenția de la Geneva din 2006, iar procesul a fost finalizat la termenele asumate. De exemplu, Marea Britanie a început tranziția încă din 1998 și a ajuns la final în noiembrie 2012. Finlanda a început tranziția în 2001 și a finalizat procesul după doar 6 ani, în 2007. Până și Ucraina, o țară aflată în mari frământări și în război civil a încheiat tranziția în 2014, după 4 ani de tranziție.

România a ratificat Acordul de la Geneva 2006 prin Legea nr. 378/2009, iar conform planului de radiodifuziune digitală, este posibilă funcționarea a 6 rețele naționale de televiziune digitală (DVB-T) și a 2 rețele naționale de radio digital terestru (T-DAB).

În 12 mai 2010, prin Hotărârea de Guvern nr. 464/2010 privind acordarea licențelor de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru au fost stabilite procedurile de selecție pentru 2 multiplexe naționale, condițiile de acordare, taxa de licență, precum și calendarul actualizat de implementare al multiplexelor digitale naționale.

În ciuda demersurilor deja inițiate de către ANCOM, în august 2010 Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, motivând că ”populația nu este pregătită pentru acest proces de tranziție”, prin Hotărârea de Guvern nr. 833/2010, anulează licitația și prelungește termenul pentru finalizarea procesului de eliminare a serviciilor de televiziune analogică până la data de 1 ianuarie 2015. În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare (octombrie 2010) ar fi trebuit emisă o nouă hotărâre privind calendarul de implementare a strategiei.

Acest lucru s-a întâmplat de abia în 19 iunie 2013, cu 3 ani întârziere (!), prin Hotărârea de Guvern nr. 403/2013. La 5 iunie 2014 ANCOM a organizat în sfârșit licitația pentru acordarea celor 5 licențe de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru de televiziune (1 multiplex digital terestru condiționat în banda de UHF și 4 multiplexe digitale comerciale din care 3 în bada UHF și 1 în banda VHF).

Față de numărul mare de posibili ofertanți anunțați în 2010, de data aceasta la licitație au fost depuse doar două dosare de candidatură, unul din partea SNR și altul din partea RCS&RDS.

În aceste condiții, în 10 iunie 2014 SNR și-a adjudecat 3 licențe din cele 5 scoase la licitație. SNR a demarat rapid procesul de realizarea a celor 3 multiplexe, ceea ce presupune achiziția și instalarea de echipamente noi și soluții software pentru operarea acestora. Cu toată valoarea mare a lucrărilor necesare (aproape 100 milioane EUR) și cu toate că termenele pentru licitație au fost decalate de două ori, licitația a eșuat și în prezent este reluată.

Această situație este în egală măsură scandaloasă și dăunătoare intereselor economice ale televiziunilor din România.

Valentin Mircea, Avocat, Expert in concurenta si comunicatii
pentru Marketwatch.ro

Jean-Stéphane Gourévitch a detinut pozitii de conducere in cadrul unor companii ce activeaza in sectorul telecomunicatiilor precum: Orange, France Telecom, Verizon, Everything Everywhere (entitatea rezultata din fuziunea Orange UK si T-Mobile UK). In aceste functii, el a gestionat o gama diversa de activitati, mergand de la planificarea strategica si politicile retelelor de banda larga pana la licitatiile pentru acordarea licentelor 2G si 3G, infiintarea operatorilor virtuali de telefonie mobila, politicile de concurenta, lansarea operatiunilor 4G, reglementarile privind consumatorul si protectia datelor personale.

In prezent, Gourevitch este Managing Director al firmei de consultanta Mobile Convergence EcosystemsLtd. din Londra, unde si locuieste. In plus, el lucreaza pe plan international pentru unele dintre firmele din piata telecom, precum si pentru autoritati de reglementare.

Prin colaborarea cu Mircea si Asociatii, Gourevitch va fi prezent in mod regulat si la Bucuresti, iar companiile de telecomunicatii din Romania vor putea beneficia de experienta acestuia.

“Suntem incantati ca Jean-Stéphane s-a alaturat echipei noastre de telecomunicatii, una din cele mai bune echipe de acest gen din piata de servicii juridice din Bucuresti. Jean-Stéphane aduce o experienta remarcabila si unica pentru Romania in ceea ce priveste sectorul telecomunicatiilor si platile mobile“, a declarat Valentin Mircea, Partener Senior la Mircea si Asociatii.

În prezent Jean-Stéphane Gourévitch este Managing Director al firmei de consultanţă Mobile Convergence Ecosystems Ltd. din Londra şi lucrează pe plan internaţional pentru unele din cele mai importante firme din piaţa telecom, precum si pentru autorităţi de reglementare.

http://legaleditors.ro/2014/03/27/expert-in-dreptul-telecomunicatiilor-la-mircea-si-asociatii/

“Dezvoltarea digitală trebuie să fie generată de ceea ce cer afacerile sau consumatorii. Nu trebuie să planifici o dezvoltare pentru că nu poţi să prevezi cum va evolua piaţa. Ambiţiile Comisiei Europene şi ale Guvernului român ar trebui să fie crearea cadrului favorabil, dar în ceea ce priveşte asigurarea infrastructurii de acces la servicii de date aceasta intră în sarcina zonei de business privat. Aceste investiţii se vor face de către operatorii privaţi, dar se pune problema dacă avem nevoie de Ferrari sau de BMW să ajugem la destinaţie sau putem ajunge şi cu Opel sau Dacia. Ne-am dori să avem viteză, dar în acelaşi timp avem nevoie şi de capacitate de transport, trebuie un echilibru în dezvoltare petru a reflecta ceea ce cere piaţa, altfel riscăm să punem carul înaintea boilor”, a declarat Valentin Mircea, senior partner al Mircea&Asociaţii, fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei, la conferinţa “Mediafax Talks about Digital Europe” organizată în parteneriat cu Ambasada Marii Britanii.

Şi Peter Stephens, director pentru afaceri europene în Ministerul Economiei din Marea Britanică, consideră că evoluţia comerţului electronic trebuie legată de nevoile şi posibilităţile industrie, şi nu de ambiţiile guvernelor.

“Rolul Guvernului ţine de viteza cu care adoptă reglementări. Uneori această viteză este prea lentă. Cu puţin noroc în 6-7 ani vom avea o legislaţie UE în acest domeniu. Suntem în Epoca de gheaţă din punct de vedere al comlerţului electronic. Decât să dictăm cum stau lucrurile în viitor, mai bine stabilim cadrul legal pentru a lăsa piaţa să se dezvolte. Comerţul electronic trebuie să fie condus de industrie, trebuie să fie dezvoltat de firmele din industrie, nu de guvern”, a spus Stephens.

http://www.mediafax.ro/economic/conferinta-mediafax-specialisti-ritmul-si-gradul-de-dezvoltare-a-sectorului-online-trebuie-dictate-de-piata-nu-de-guvern-12327596

Valentin Mircea: Cum convergenţa este bidirecţională, aşa poate fi şi direcţia achiziţiilor
Tendinţa de convergenţă a serviciilor de comunicaţii fixe cu cele mobile de pe piaţa europeană nu are o singură direcţie – achiziţia jucătorilor cu reţele fixe de către cei cu reţele mobile -, ci este una bidirecţională, situaţie în care scenariile privind evoluţiile de pe piaţa de telecom din România şi regiune nu ar trebui să excludă în niciun caz din start posibilitatea ca şi operatorul de cablu UPC să facă achiziţii, a declarat pentru ZF Valentin Mircea, fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei, acum senior partener al casei de avocatură Mircea şi Asociaţii.

„Cum convergenţa este bidirecţională, aşa poate fi şi direcţia achiziţiilor. Trebuie avut în vedere că UPC a înregistrat rezultate foarte bune în ultimii 3 ani, sub noul management, şi are sprijinul unui colos internaţional cum este Liberty Global, care este, de altfel, prezent şi pe piaţa telefoniei mobile prin mai mulţi operatori virtuali. Lansarea de către UPC în Ro­mânia a propriului MVNO ar creşte atractivitatea acestuia pentru consumatori. Deci, deşi probabilitatea ca operatorii de telefonie mobilă să fie cei care «ies la cumpărături» este mai mare, achiziţiile şi iniţiativele în această piaţă nu au un singur sens“, a declarat Mircea.

Grupul Vodafone a semnat în ultima ju­mătate de an acorduri de 15 mld. euro pentru preluarea unor companii de cablu din Ger­mania şi Spania, iar în Franţa compania de cablu Numericable va prelua divizia de telefonie mobilă a Vivendi, SFR. Acest val de consolidări din Europa va ajunge probabil şi în Ro­mânia – unde operatorii de telefonie mobilă Orange şi Vodafone ar avea nevoie şi de o infrastructură fixă -, dar scenariile care trebuie luate în calcul nu trebuie să se rezume doar la un acord Vodafone – UPC, care nici măcar nu este, crede Mircea, foarte probabil.

„O achiziţie Vodafone – UPC (Liberty Glo­bal) este posibilă, dar nu foarte probabilă, însă nu aş exclude posibilitatea ca, dimpotrivă, Liberty Global să achiziţioneze Vodafone – există logică economică în acest sens.“
„Acţionarii Liberty Global si-au demonstrat deja ape­titul pentru achiziţii chiar si pentru active mari precum Vodafone. Nu văd motivul pentru care Liberty Global să vândă UPC Romania mai ales în condiţiile în care nu a făcut nicio astfel de vânzare singulară până acum. UPC Romania este în creştere şi are potenţial mare în continuare, ceea ce face să nu fie o ţintă uşoară. Dacă ar fi fost, probabil vânzarea UPC ar fi avut loc deja până acum“.
Nici achiziţia RCS&RDS nu trebuie exclusă din start, chiar dacă aceasta „ar fi mai dificilă, inclusiv din punctul de vedere al concentrării pieţei“, adaugă el.

Tendinţa de convergenţă este bi-direcţională şi în industria de comunicaţii fixe există dorinţa de a oferi servicii mobile, nu doar operatorii mobili doresc mai multe reţele fixe, crede fostul vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei.
În ce măsură ar avea operatorii probleme în obţinerea unui OK de la Concurenţă în eventualitatea unor asemenea tranzacţii? Analiza va fi una extrem de dificilă pentru că vor fi afectate mai multe pieţe, estimează Valentin Mircea. „Ar fi vorba de tranzacţii care conduc la cote mai mari de piaţă dar vor trebuie luate în considerare şi alte efecte, nu doar cele care decurg din concentrarea directă în plan orizontal. O achiziţie a unui operator de cablu de către un operator de telefonie mobilă sau o achiziţie a unui operator de telefonie mobilă de către un operator de cablu ar produce efecte de tip «conglomerat», în sensul că efectele într-o anumită piaţă (de exemplu de acces la internet la puncte fixe) pot fi resimţite într-o piaţă adiacentă (de exemplu distribuţia de programe radio-TV). O astfel de analiză va fi foarte dificilă“, a declarat Mircea. El a adăugat că în opinia sa asemenea acorduri ar trebui să fie aprobate pentru a menţine atractivitatea şi competivitatea operatorilor de telefonie mobilă. „Paradigma concurenţei s-a modificat şi se va modifica substanţial în următorii ani iar centrul de greutate al pieţei nu mai este în zona serviciilor de voce, ci al celor de acces la internet. Trebuie evitată închiderea pieţei, pe termen lung dar, de asemenea, trebuie luate în considerare investiţiile uriaşe care mai trebuie realizate pentru ca România să aibă reţele de comunicaţii mobile moderne şi rapide.“

Mike Fries, CEO al UPC: suntem greu de înghiţit, nu am fost abordaţi de Vodafone

Grupul american Liberty Global (LGI), cu venituri de 17,3 mld. dolari în 2013, este o ţintă mare de achiziţii care este „greu de înghiţit“, a declarat recent la Amsterdam în cadrul Cable Congress Mike Fries (foto), CEO al operatorului. „În ciuda zvonurilor, nu am fost abordaţi de Vodafone pentru a discuta o tranzacţie.“

“Ofertele operatorilor în 2014 vor trebuie să satisfacă cel puțin două cerințe: să îi facă pe clienți să rămână în rețea și să frâneze în schimb scăderea ARPU per client. Aceste două obiective sunt greu de realizat în același timp: clienții sunt din ce în ce mai sensibili la tarife dar o scădere a acestora ar afecta veniturile și investițiile operatorilor. Cele două nu sunt însă ireconciliabile și țin de talentul operatorilor de a se re-inventa”, a declarat pentru ECONOMICA.NET, Valentin Mircea, analist al pieţei telecom şi fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei.

Potrivit acestuia, oferirea de conținut exclusiv clienților proprii poate crește gradul de loialitate dar și de satisfacție al acestora, precum și nivelul veniturilo, ceea ce va conduce la atingerea ambelor obiective. Este un proces pe care unii operatori au început, de altfel, să îl implementeze, cum este cazul serviciilor de televiziune oferite de Orange.

Concurenţa se va intensifica pe piaţa telecom

În 2014 pe piaţa românească de comunicaţii mobile va mai intra un nou operator, 2K Telecom, care va ataca segmentul de voce şi date în tehnologia 4G.

“Concurența se va intensifica, din cauza a două elemente determinante. În ceea ce privește clienții persoane fizice intrarea mai puternică în competiție a Digi Mobil, odată cu dobândirea dreptului de utilizare a unor frecvențe în banda de 900 Mhz, va determina probabil un nou ”război al prețurilor”, similar celui declanșat acum câțiva ani de ofertele cu mii de minute ale Cosmote”, a mai spus Valentin Mircea.

Potrivit acestuia, Digi Mobil este un operator mic dar care poate beneficia de un sprijin formidabil din partea RCS&RDS, căruia îi aparține, și care este un jucător de talie pe alte piețe, conexe și complementare telefoniei mobile. În segmentul clienților din zona de afaceri, intrarea pe piață a unui nou operator – 2K Telecom – are un mare potențial disruptiv pentru operatorii tradiționali. 2K are un potențial foarte bun de a accesa această zonă, cu oferte personalizate și flexibile.

Va creşte volumul de trafic de date inclus în abonamente

Dacă în acest moment traficul de date maxim oferit de operatori se ridică la 100 GB în cazul Cosmote, 20 GB în cazul Vodafone şi 25 de GB în cazul Orange.

“Anul 2014 ar putea fi anul ofertelor cu multe minute incluse indiferent de rețea și ar putea crește și oferta de Mb de date incluse în oferte, odată cu creșterea consumului de date. Nu cred că este fezabil să existe abonamente nelimitate ca volume și viteze. Modificările impuse de restructurarea rețelelor și de adoptarea tehnologiei LTE vor necesita un volum mare de investiții, pe care operatorii nu vor mai putea să îl acopere decât în foarte mică măsură din surse cum sunt tarifele de terminare a apelurilor sau tarifele de roaming”, a mai spus Valentin Mircea.

Acesta ne-a mai explicat că în acest condiții accesul la servicii de date de mare viteză pe mobil este de așteptat să fie în gama superioară a tarifelor, cel puțin până va crește numărul de utilizatori de astfel de servicii iar operatorii vor putea folosi în mod eficient noua tehnologie instalată. Prețurile vor depinde, desigur, și de politica comercială a fiecărui operator în parte.

În 2014 am putea asista la consolidări pe piaţa telecom

“Anul viitor cele mai mari provocări vor fi, aproape paradoxal, la adresa liderilor pieței de comunicații mobile – Orange și Voafone – care vor trebui să facă față noilor paradigme din piață, cum este convergența serviciilor de telefonie fixă și mobilă, internet și distribuire de programe radio-TV. ”Greii” pieței sunt obligați să facă mișcări îndrăznețe – investiții considerabile sau chiar achiziții de operatori care dețin infrastructură de acces la internet/CATV – sau riscă să își vadă periclitate pozițiile în 2015 și în anii următori”, a mai spus Mircea.

http://www.economica.net/piata-comunicatiilor-din-romania-va-ajunge-la-un-nou-nivel-in-2014_69010.html